Am vazut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca sa se zbuciume. Toate le-a facut Dumnezeu frumoase si la timpul lor. El a pus in inima lor vesnicia, dar fara ca omul sa poata intelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la inceput pana la sfarsit. Atunci mi-am dat cu socoteala ca nu este fericire decat sa te bucuri si sa traiesti in timpul vietii tale... Caci soarta omului si soarta dobitocului este aceeasi: precum moare unul, moare si celalalt si toti au un singur duh de viata, iar omul nu are nimic mai mult decat dobitocul. Si totul este desertaciune. Amandoi merg in acelasi loc: amandoi au iesit din pulbere si amandoi in pulbere se intorc. Cine stie daca duhul omului se urca in sus si duhul dobitocului se coboara in jos, catre pamant? Si mi-am dat seama ca nimic nu este mai de pret pentru om decat sa se bucure de lucrurile sale, caci aceasta este partea lui, fiindca cine ii va da lui putere sa mai vada ceea ce se va intampla in urma lui?
(Ecleziastul, 3; 10-12; 19-22)
"Totul este desertaciune...".Nimic mai adevarat.
RăspundeţiŞtergereIntr-adevar..... nu pot spune decat sa te bucuri de viata, de tot ce ai, multumeste-i lui Dumnezeu pt Soare in fiecar zi, pt tot ce simti :)
RăspundeţiŞtergere...viata e mai scurta decat credeam. de curand un suflet tanar s-a pierdut....de aceea ma gandesc..sa pretuim fiecare secunda.